Indes sticla in buzunarul de la geaca de iarna. Buzunar interior - genul de buzunar care e facut ca din sita si incredibil de mare. Intodeauna m-am intrebat de ce buzunarele hainelor de iarna sunt atat de mari. Poti baga o caruta de lemne in ele si o soba ca sa nu il lasi pe jumate gol. Dar de data asta, buzunarul pare a exista special pt mine. Inchid fermoarul si ma uit in oglinda din baie. Nu se vede nimic si nimeni nu imi acorda o a doua privire cand spun ca ma duc la partie.

Ca sa schiezi ai nevoie de schiuri si o partie. Sau in general , sa ai bani de vacante la munte. Nu exista pista de schiat. Partia e un drum extrem de inclinat care urca catre un rezervor de apa. Legea gravitatiei este ieftina si romanii stiu asta. Nu ai nevoie de pompe cand ai un munte cu altitudinea de peste 1.900 de metri si apa atat de pura incat pare ireala.

Roscatul si alti cativa copii deja erau acolo cand am ajuns. Ma salut cu 2-3 din ei si incep sa urc cat mai aproape de versant incat sa nu intre careva in mine. Schiez de precis o saptamana si nu am bete.

Am ajuns sus. Mai sus decat restul urca de obicei. In fata se afla o cladire ciudata care iti ofera genul de senzatie sci-fi. Urc pe niste scari de tabla sudata si ma aflu in fata unei usi de fier care nu este incuiata, probabil lacatele sunt scumpe din moment ce am acces la sursa de apa potabila a 3 000 de consumatori. Nu mai am 14 ani insa ,daca aveam cateva pachete de Viagra, le aruncam in bazinul de beton in care eram sa cad din cauza ca usa s-a inchis singura in spatele meu iar eu avand schiurile pe umar , am fost impins involuntar inainte. Iar in fata mea se afla un bazin- un fel de piscina enorma,plina de apa.

Reusesc sa imi recapat echilibrul si viziunea misiunii mele. Caut un colt unde sa pot sa imi duc la capat prima parte a planului meu diabolic. A muri innecat intr-un bazin de apa potabila nu facea parte din plan. Imi desfac geaca si scot sticla din buzunar. Eticheta are doua prune albastre si le studiez culoarea pentru cateva momente. Desfac dopul si iau o gura . Simt ca limba si gatul imi iau foc. Stomacul parca ar vrea ma paraseasca si cu singuranta ar fi plecat daca putea.

Roscatul - il cheama Claudiu, insa din cauza ca are parul ginger - roscat , toata lumea prefera sa il strige Roscatul. Nu am nici o treaba cu parul lui. Insa el are treaba cu schiatul meu. De o saptamana face misto de mine. Si se pricepe, e mai mare cu 4 ani ca mine si are experienta.

Partia e un drum taiat in munte. In dreapta ,cum cobori , curge un parau langa niste conducte enorme prin care curge apa catre o mica asezare montana. Cateodata paraul inunda partia. De aceea nu urca nimeni pana sus, gheata de sub schiuri e ca nisipul sub cauciuc. Daca prinzi gheata sub schiuri, singura ta destinatie este  paraul cu apa cristalina ,cu un copac in brate. Insa doar de sus poti acumula viteza necesara.

Mai iau o gura de tuica chiar daca simt ca imi ia creierul foc. Acum doua zile, copiii au construit o pista pe traseu din zapada  adunata si udata cu apa pentru a deveni solida. Practic, cobori la vale cu viteza si ai de ales intre trambulina si partia normala. In zapada raman urme. Pe trambulina a ramas esecul lui Eugen -barbosul - salvamontist de meserie. A cazut in fund chiar daca dupa aceea si-a recapatat echilibrul.

Mai beau o gura de tuica chiar daca nu imi place. Simt ceva cald cum ma acopera, de parca as face dus cu curaj curgand peste mine. Privesc sticla si parca prunele par sa imi zambeasca cu subinteles. Zambesc si eu inapoi , gandind ca ele traiesc pe o bucata de hartie lipita de o sticla.

Ma ridic si imi simt fundul rece. Deschid usa si un vant rece ma face sa imi simt puta cum se micsoreaza. Sap o groapa in zapada si ingrop sticla. Daca imi rup gatul, oricum au sa afle ca am baut. Dar daca nu imi rup gatul, nu are sa afle nimeni. Batucesc mai multa zapada deasupra sticlei.

Arunc schiurile pe zapada si ma uit la ele cum imprastie zapada la contact.Zapada nu e cicatrizanta, e un fel de gheata sub forma de zapada. Simt ca vreau sa fac pipi si un pic de teama. Imi pun schiurile in picioare si imi doresc sa fi avut bete de schiat precum are Roscatul. Nu imi termin bine gandul si cad in fund. Imi dau schiurile jos si ma duc sa dezgrop sticla. Mai beau o gura si de data asta simt ca gura nu mai arde ca prima data.

Ingrop sticla din nou insa de data asta fara zapada extra. Imi e teama ca am sa o dezgrop din nou. Ma incalt in schiuri si ma uit catre cer. E inorat cu pete albastre desi este deja ora 3. Ma uit in jos si vad un colt de stanca care nu urmeaza linia partiei. Imi imaginez cum arata capul meu infipt in el . Vreau sa dezgrop sticla din nou ,dar imi e lene.

Inima incepe sa imi bata neregulat si mi se inmoaie picioarele. Inca as putea sa renunt si nimeni va afla ca mi-a fost teama. Imi fac avant inainte de a putea sa ma razgandesc. Aud cum zapada scartie sub schiuri si ochii incepe sa imi lacrimeze de la vantul rece. Trec de stanca si picioarele mele tot inmuiate raman, dar inca schiez spre uimirea mea. Nu stiu ce viteza am, insa cu siguranta mai mare decat am anticipat. Mi se face dor de sticla cu prune pe eticheta.

Vad lume pe marginea partiei insa nu am curaj sa imi ridic privirea de pe partia din fata mea pentru a vedea cine sunt. Cativa urca si cativa doar stau gura gasca. Observ trambulina si devin ezitant pentru cateva secunde indeajuns de lungi pentru a sfarsi nici pe trambulina - nici pe partie. Ma inclin stanga catre trambulina si o nimeresc.

Sunt in aer si aerul e singurul meu prieten. Simt schiul meu drept ca vrea sa imi paraseasca piciorul. Raspunsul meu a fost sa fiu sigur ca nu am limba intre dinti - inainte de aterizare si imi trece prin cap ca am sarutat fete insa inca sunt virgin.Schiul revine inapoi si euforia devine stapana mea. Ridic privirea catre cer si o cobor catre bocancii mei. Acum am aflat ce simte Dumnezu. Nu sunt pe pamant si nu sunt in cer. Iar lumea ma priveste cu admiratie.

Am aterizat pe stangul intai iar dreptul a urmat exemplul. Nu am cazut chiar daca deja eram pregatit sufleteste pt a cadea.

30 de metri mai departe ma opresc. Nu fac X cu schiurile si ma opresc ca profesionstii inainte de a se termina partia. A schia pana la final nu mai are sens acuma Sunt un erou si lumea e pregatita sa ma aduleze.

Cativa copii incep sa sa se adune in jurul meu. Restul prefera sa priveasca in directia mea. Unul din ei imi spune ca sunt cel mai bun. Ma uit la el si vad ca trage o sanie dupa el. Nu cred ca se pricepe la schiat insa decid ca e prietenul meu cel mai bun de acum incolo. De fapt, toti  cei care ma lauda au devenit prietenii mei cei mai buni.

Roscatul nu e printre ei si banuiesc ca deja a inceput sa urce dupa ce a vazut succesul meu. Si am avut dreptate. Cineva de sus incepe sa strige : Partie ! Partie!  Toata lumea o rupe la fuga si eu fac la fel .

Daca avea ochelari de ski ar fi aratat ca la olimpiada. Imbracat in costum de ski si incaltat intr-o pereche de Reghin, arata ca Roscatul caruia parintii ii cumpara tot ce isi doreste. Ma uit la picioarele lui incercand sa aflu daca alege partia sau trambulina. Se inclina in partea opusa a paraului. A ales trambulina si imi doresc ca el sa nu imi fure gloria.

Cateodata stii inainte ce o sa se intample. Eu imi doream doar ca el sa aterizeze gresit insa am primit mai mult de atat. Roscatul a aterizat paralel,  pe coada, cu varful in sus. Probabil ar fi putut repara greseala daca nu insista sa continue. Cand schiezi si iti e teama, dai cu fundul de zapada si te opresti la cativa metri. Mandria lui a fost mai mare decat viteza. si legea gravitatiei nu prea se negociaza. Bradul de pe marginea paraului l-a primit cu crengile deschise.

Fug si eu catre accident sperand ca lumea nu uita succesul meu in cazul in care Roscatul a murit. Din fericire nu a murit , de fapt nici macar nu si-a rupt o mana ,desi merita. In schimb , unul dintre schiurile lui s-a rupt in 2 bucati iar una din ele inca atarna de piciorul lui.

Cinci minute mai tarziu, lumea se plictiseste de schiul lui rupt si se aduna din nou in jurul meu. Sunt fericit pentru ca sunt eroul care a sarit si nu a cazut. Incep sa imi placa copiii astia, pana si Roscatul imi devine simpatic.Sunt Maximus si partia asta e mea.