- Am putea merge la restaurantul ala din sud, unde mancarea e gratis...

- Daca nu ai chef de gatit - spune si gatim noi, raspunde o voce suparata.

- Era doar o idee si nu vroiam sa scap de gatit.

Doua secunde mai tarziu, volumul de la televizor este redus considerabil de mult, cu intentia de a facilita o conversatie vocala folosind decibeli in limite normale.

- Tu chiar crezi ca exista restaurante care iti ofera mancare gratis? intreaba o voce.

- Nu doar mancarea e gratis, primesti bautura si loc de dormit daca esti prea baut. Daca nu ma credeti, intrebati-o pe vecina de alaturi, ea mi-a spus.

- Probabil, vecina de alaturi sa intors acasa fara lenjerie intima in dimineata aia. Nu praji prea mult pestele, incepe sa miroase a fum.

Fara ca cineva sa astepte un raspuns din partea lui, volumul de la televizor e intors inapoi la nivelul de inainte.

Niciodata nu a crezut ca a trai cu atat de multi romani intr-o singura casa - incat a renuntat sa-i numere, poate fi atat de dificil. Reguli dupa reguli, facute de alti si dezaprobate de el, pare sa stapaneasca - nu doar casa dar si sufletele celor care locuiesc in ea,  impreuna cu mentalitatea ca nu ai voie sa vomiti unde ai chef. Senzatia de a fi neinteles intodeauna il irita la fel de mult ca si ziua in care e randul lui de a face curatenie.

Apucand doua farfuri, se indreapta catre sufragerie si le aseza pe masa de plastic luata din gradina si bagata in sufragerie, demontata si remontata deoarece nu intra pe usa. Cand sa pus problema ca nu exista o masa indeajuns de mare pt ca sa aibe loc si cei care manca cu farfuria pe genunchi, el a venit cu idea sa bage masa din gradina in sufragerie. Dar nimeni nu isi aminteste de asta. Nimeni nu intelege ca o betie, inseamna a plati jumate din salariul lui zilnic de la hotel si dreptul de a vomita unde doresti - este inclus in pret. Inca cateva ture la bucatarie si a scapat de chinul gatitului pt o saptamana.

---------------------------------------------------------------------------------------

Lumea s-a strans in jurul autobuzului iar o femeie striga catre cei din jur ca cineva sa sune la ambulanta. Cateva persoane curajoase se apleca pentru a privi sub autobuz pentru ca dupa acea sa se retraga cu o expresie socanta pe fata lor. Un firisor de sange de sub autobuz se prelinge intr-o gura de canal, aflata langa soferul autobuzului asezat pe bordura strazii, care isi tine urechile acoperite cu plamele si  murmura ceva neinteligibil. Victima a murit precis la ora 18:31, insa medicul, l-a declarat mort la 18:55, deoarece a durat 10 minute sa aibe acces la el.

Una dintre persoanele martore, o fata tanara - negreasa si obeza , a declarat ca a vazut un barbat in jur de 40 de ani, imbracat cu pereche de pantaloni sportivi si o haina maro, traversand strada in timp ce vorbea galagios intr-o limba straina la telefonul mobil. Accidentul sa intamplat din cauza ca victima era foarte concentrata la conversatia telefonica si nu a observat autobuzul care venea din sens opus. Raportul Politiei, a stabilit identitatea lui, o zi mai tarziu. Il chema Marcel Doina, avea 43 de ani - cetatenie romana si verdictul : accident. Cazul a fost inchis dupa ce ambasada romana a fost anuntata, dar nimeni nu a verificat persoana de la celalant capat al conversatiei telefonice care sa dovedit a fi fatala.

----------------------------------------------------------------------------------------

Fiecare moarte naste o noua oportunitate pt cei ramasi in viata. Sansa nu a batut la usa lui , dar a venit sub forma unui mesaj text pe telefonul mobil la ora 3:17 noaptea.

Bip - bip.

Somnoros cauta cu mana telefonul pe masuta de langa pat. De obicei nu primeste la mesaje la ora 3 - noaptea. De fapt, de obicei nimeni nu-i trimite mesaje si cand primeste unul - merita a fi citit. Dupa cateva butoane gresite, gaseste Inbox si apasa pe New Text Message. Textul apare pe ecran:

370H-SSV-0773H

vrei un job?

Aseara a trebuit sa isi puna picioarele in apa rece din cauza ca a fost alergat pe scari cu tavi pline de sushi, incaltat in pantofi negri si inconfortabili deoarece erau cei mai ieftini pe care si-a permis cand a fost acceptat sa devina noul chelner. Sambata seara, intodeauna au loc petreceri, iar restaurantul din hotel nu au lift pentru mancare.

In mod firesc, restaurantele au o cutie asemanatoare cu un dulapior, care duce mancarea din pivninta-bucatarie, catre etajul unde trebuie trimisa mancarea, iar chelnerul preia mancarea de acolo catre camera clientului. Insa in hotelul unde lucreaza el, o cladire cu patru etaje, construita in 1918 si transformata in hotel 39 de ani mai tarziu, nu sa putut instala liftul din cauza structurii vechi.

O zi de munca si un salariu de 3 lire pe ora, pentru el e ca si cum ai alerga maratonul Londrei de unul singur si nimeni sa nu il astepte la final .