Cand cineva doreste sa vorbeasca cu mine,e mai usor sa o faca prin email sau IM ( instant messaging) decat prin telefon sau personal.

Nu cred ca sunt singurul in situatia asta, si cu siguranta noua generatie are sa fie si mai greu de contactat decat mine prin miljoace traditionale.

Recent, cineva dorea sa imi arate niste poze pe FaceBook folosind un iPhone si am observat ca are la Prieteni/Rude un bebelus.
Deoarece stiam ca are un copil de 4-5 luni, il intreb: Deja foloseste internetul ?
Urmeaza o pauza si imi spune senin : Am vrut doar sa fiu sigur ca nu-i ocupa cineva numele. Incepem sa radem amandoi. Conturile online au devenit noile certificate de nastere.

Lumea moderna inca mai foloseste hartia, pixul si telefoane cu fir, insa doar pentru ca unii se incapataneaza sa le foloseasca.Acum 2 ani am fost un la Post Office din Londra sa trimit o scrisoare si a trebuit sa scriu adresa cu pixul. Plicul inchis, stampliat, platit si gata sa plece, tot ce mai trebuia era adresa pentru ca am uitat sa o scriu.

Sub privirea celor care asteptau nerabdatori in spatele meu la coada, tipul de la ghiseu imi strecoara un pix sub fereastra de sticla. Cu o mana timida, apuc pixul si ma uit intrebator la functionar cu o privire gen : esti sigur ca asta e singura solutie ? Parinteste, imi arata plicul si pixul cu un gest din barbie, ignorand faptul ca eu doream o tastatura de calculator. Faptul ca simteam privirea celor de la coada in ceafa ma facea si mai nehotarat.

Incerc sa ma incurajez singur, cel putin am pixul in mana dreapta. Daca imi amintesc ca eu scriu cu dreapta e semn bun. Doua minute mai tarziu, verific daca am scris bine adresa folosind telefonul mobil si imping plicul catre functionar cu emotii ca un scolar la examen.

Tipul incepe sa butoneze la un keyboard iar sunetul la butoane ma relaxeaza. Se face liniste si de ce imi era teama nu scap.

Asta e N or H ? ma intreaba si imi lipseste hartia de sticla sa vad mai bine. Ma uit la ce am scris si nici eu nu inteleg.

Este N, raspund eu amabil, sperand ca postasul va stii mai bine decat mine si functionarul din fata mea.

Trei intrebari mai tarziu, scot telefonul din nou pt ca nu pot sa-i fac copy paste si il imping sub fereastra. Asta e adresa, ii spun, pentru a ma salva singur de la umilinta si de privirea critica a celor din spatele meu.

In general aveam un scris inteligibil de mana,dar e clar ca scrisul de mana nu e ca mersul pe bicicleta. In timp ce iesiam din Post Office ma intrebam singur ce Dumnezeu am patit. Limba romana nu o mai scriu bine, caligrafia mea la fel in orice limba.

Tot ce imi amintesc e ca m-am asezat in fata la un calculator. Cred ca aveam 16-17 ani,tanar, inteligent, educat si sportiv, ma uitam la o gramada de porn ,iar cand m-am ridicat sa merg la posta pentru a trimite o scrisoare, eram un mos, analfabet si cu o burta de bere pe care o pot folosi in loc de masa iar in loc de porn urmaresc politica si economia europeana.

E posibil ca imbatranesc, insa eu nu mai ridic din fata calculatorului nici pentru a trimite o scrisoare pompierilor sa-i anunt ca imi  arde casa.
Riscul de a afla ca intre timp in loc de cheie la masina, ai o jumate copac si o cutie de chibrite pt ca masina functioneaza pe aburi sau ca atunci cand inviti un prieten de pe internet la o partida de tenis sa iti spuna : D2B, as veni, dar avem amandoi 72 de ani - e un risc care merita evitat.

Se pare ca Homo sapiens a reinventat pestera dar in loc de a desena pe stanca, scrie bloguri. In plus, e mai rapid sa iti speli monitorul in loc de masina.